Profilaxie

De foarte multă vreme se știe că preventia bolilor este mai ușoară și mai puțin costisitoare decât tratamentul acestora. De aceea cuplul medic-pacient a înțeles că trebuie să dedice mai multă atenție profilaxiei. Prin profilaxie se înțelege totalitatea mijloacelor puse în aplicare pentru a evita apariția, expansiunea sau agravarea bolilor. Altfel spus, profilaxia reprezintă totalitatea mijloacelor prin care sunt îndepărtați sau reduși factorii favorizanți scăderii sănătății dentare.

În cazul cavității bucale, bolile dentare apar ca urmare a prezenței a trei factori favorizanți principali:

• factorul infecțios - reprezentat de microbii sau bacteriile situate în placa dentară. Prezența acestora în cavitatea orală duce mai devreme sau mai târziu la îmbolnăvirea dinșilor și a țesuturilor adiacente (gingii, os, ligamente);
• factorul alimentar - reprezentat de influența alimentelor consumate de fiecare persoană. Din cauza faptului că glucidele sunt o bună sursă de hrană pentru bacterii, cu cât în cavitatea bucală sunt introduse și staționate mai multe glucide, cu atât își fac apariția mai multe afecțiuni dentare;
• terenul - reprezentat de calitatea țesuturilor dento-parodontale ale fiecărei persoane. Prin urmare, cu cât smalțul și dentina sunt mai dure, cu atât scade riscul apariției bolilor dentare.

Metodele de profilaxie dentară au ca scop reducerea și îndepărtarea acestor factori favorizanți – în consecință, vom avea metode de profilaxie care vor încerca să influențeze factorul infecțios, metode care vor acționa pe factorul alimentar și metode care vor influența terenul, mai exact calitatea țesuturilor dentare.

Profilaxia pentru factorul infecțios:

Igiena bucală personală - cea mai importantă și ușoară metodă de profilaxie, în sensul în care fără o igienă bucală corectă, toate celelalte metode de profilaxie nu își mai au sensul. Se efectuează de fiecare în parte prin îndepărtarea plăcii dentare printr-un periaj temeinic de minim 2 ori pe zi.

Periajul profesional - periaj dentar realizat cu ajutorul unor instrumente mecanice speciale (perii rotative) care au rolul de a îndepărta placa dentară. Acesta se efectuează la cabinetul stomatologic. În urma acestei procedure, dinții rămân lucioși, iar viitoarele depuneri de placă și tartru sunt întârziate. Cu toate acestea, având în vedere că placa dentară se depune după fiecare masa, periajul mecanic trebuie să fie însoțit de o igienă bucală corectă.

Detartrajul - procedură simplă la care se folosesc instrumente speciale bazate pe ultrasunete menite să spargă și să înlăture depunerile de tartru (piatră sau săruri de calciu) de pe suprafața dinților (mai ales pe parte dinspre limbă), din spațiile interdentare și de la rădăcina dinților. Această procedură este recomandată de aproximativ 2 ori pe an. Multe persoane nu știu că au depuneri de tartru pe dinți datorită culorii alb-gălbuie a acestuia, sau nu vor să-și facă un astfel de tratament deoarece consideră că aceste depuneri de calciu mențin dinții la locul lor. Niciunul dintre aceste motive nu este demn de a fi luat în calcul: chiar dacă în faza de început, tartrul este alb-gălbui, culoarea lui se modifică în maro sau negru ca urmare a consumului alimentelor sau a tutunului, iar în ceea ce privește stabilizarea dinților, tartrul doar îi mobilizează mai bine din cauza deteriorării în timp a țesuturilor ce mențin dinții în os (parodonțiu). Chiar dacă procedurile sunt simple și la îndemâna oricărui cabinet, mulți pacienți nu le consideră necesare sau încearcă să îndepărteze tartrul în ,,liniștea căminului personal” cu diferite instrumente improvizate sau substanțe acide. Astfel de metode nu vor face tartrul să dispară, dimpotrivă – vor afecta și mai mult smalțul dinților și țesuturile moi din jurul acestora.

Sigilarea șanțurilor și fosetelor este metoda prin care suprafața ocluzală a dinților este protejată de apariția cariilor dentare. De fiecare dată când mâncăm, din cauza forțelor masticatorii exercitate de maxilare și a consumului alimentelor care de multe ori sunt dure, fața ocluzală (fața pe care mâncăm) a dinților, în special, a molarilor este traumatizată. Orice dinte are pe fața ocluzală mici ridicături (cuspizi) despărțite de șanțuri și gropițe care se pot fisura la masticație sau, în multe cazuri, nu se pot igieniza adecvat, tocmai ca urmare a formelor specifice, ducând astfel la apariția cariilor. Pentru a preveni acest lucru din momentul în care dinții au erupt în totalitate, adică în apropierea vârstei de 12-14 ani, se poate face o rotunjire (daca este cazul) a unghiurilor foarte ascuțite pentru a permite periuței dentare să intre în toate colțurile și apoi o sigilare a acestor forme de relief dentar. Aceste sigilari se fac cu materiale compozite cu vâscozitate scăzută, deci foarte fluide, care penetrează adânc în șanțurile și fosetele pe care le astupă și, în același timp, creează pe suprafața ocluzală a dinților o peliculă foarte subțire ce nu permite bacteriilor să ajungă la smalțul dinților. Astfel de materiale au o compoziție chimică diversificată, cele mai bune fiind cele care pe lângă capacitatea de a sigila suprafața dinților, îi pot și întreține prin eliberarea de flor pe perioadă lungă de timp. Deci, așa cum protejam obiectele din jurul nostru cu ajutorul lacurilor și vopselelor, așa putem practic să protejam și dinții.

Fluorizarea și desensibilizarea - metoda de prevenire a fisurilor și cariilor dentare, ea ajută la întărirea smalțului și ar trebui să înceapă încă din copilărie prin alimentație, periaj cu pastă dentară cu flor și substituenți medicamentoși dacă este cazul. Dacă deficitul de flor este mare, medicul dentist poate realiza o fluorizare mai amplă prin aplicarea pe toată suprafața dinților într-o gutieră a unui gel bogat în flor topic.

Desensibilizarea dentară – ansamblul de metode care duc la scăderea sensibilității dinților. Sensibilitatea dentinară se traduce printr-o durere acerbă și de scurtă durată la contactul cu alimente calde, reci, acre, dulci sau la presiune. Dinții sunt alcătuiți din dentină care este stratul sensibil al dinților și prin care circulă mici canaliculi ce duc la nervul și vasele de sânge din interiorul dinților. Această  dentină este acoperită de cement la nivelul rădăcinilor și de smalț la nivelul coroanei. Deci, la o examinare scurtă făcută propozițiilor anterioare, realizăm că sensibilitatea se datorează de fapt deschiderii exterioare a acestor mici canaliculi prin care căldura, frigul sau unele substante pot ajunge la nervul dentar și-l pot deranja. Cauzele care duc la sensibilitatea dentaraă sunt de obicei: retragerea gingiilor, distrofia sau lipsa smalțului, bruxismul, cariile secundare rezultate în urma unor plombe prost adaptate marginal, fisurarea sau fracturarea dinților și nu în ultimul rând igiena deficitară sau exacerbată. Pentru prevenirea și tratarea sensibilității, echipa medic-pacient au ,, îndatoriri" diferite dar care se întrepătrund: medicul dentist găsește adevărata cauză a acestei sensibilități, o tratatează dacă este cazul și educă pacientul să continuie cu tehnici de întreținere acasă. Astfel că tratamentele constau de obicei în acoperirea rădăcinilor cu compozit, tratarea corectă a cariilor primare și secundare, sigilarea fisurilor și nu în ultimul rând fluorizarea suprafeței dentare.