Odontologie

Afecțiunea cea mai frecventă în sfera aparatului dento-maxilar este caria dentară, ea fiind rezultatul acțiunii bacteriilor din placa bacteriană. Metabolismul microorganismelor prezente aici duce la apariția de acizi care determină demineralizarea smalțului, fapt ce precede apariția cavității carioase.

Caria dentară are o evoluție lentă și netratată poate duce la afectarea pulpei dentare, cu complicațiile aferente (durere, abces dentar, formațiuni tumorale benigne).

Factorii favorizanți ai cariilor dentare sunt:

• Igiena precară;
• Prezența preponderentă a carbohidraților în alimentație;
• Lipsa florului din alimentația copilului;
• Prezența disfuncțiilor metabolice pe perioada de dezvoltare a copilului (avitaminoze, anemii, etc);

Tratamentul cariei dentare constă în îndepărtarea țesuturilor afectate și refacerea morfologiei dintelui cu ajutorul materialelor de obturație: amalgam de argint, rășini compozite sau mase ceramice.

Obturațiile dentare folosite cel mai frecvent în stomatologia modernă sunt realizate din materiale compozite, preferință cauzată de proprietățile estetice și funcționale ale acestora. În cazul distrucțiilor extinse, obturația dentară clasică este înlocuită de inscrustația dentară, realizată în laborator din metale prețioase, rășini composite sau mase ceramice. Avantajul incrustației dentare față de obturația dentară este reprezentat de factorul rezistență mecanică.