Mergi la conţinutul principal

Endodonție

Endodonția este specialitatea medicinei dentare care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor pulpare.

Pulpa dentară (,,nervul dintelui”) este un țesut moale, alcătuit din nervi, vase de sânge și țesut conjunctiv și este situat în interiorul dintelui. Deși pulpa este răspunzătoare de nutriția dintelui, funcționalitatea acestuia nu va fi afectată în urma tratamentului endodontic. Dintele va fi hrănit în continuare prin intermediul vascularizației structurilor învecinate.

Un tratament endodontic presupune mai multe etape:

  • izolarea dintelui - în timpul tratamentelor endodontice se folosește diga, care este un sistem de separare a dintelui de restul cavității orale și care asigura împiedică contaminarea bacteriană a dintelui în timpul lucrului;
  • realizarea căii de acces către sistemul endodontic;
  • identificarea și pătrunderea în canalele radiculare;
  • eliminarea din canale a țesutului pulpar inflamat, infectat sau necrotic, precum și a detritusului dentinar, cu ajutorul acelor de canal și a soluțiilor dezinfectante;
  • sigilarea spațiului endodontic printr-o obturație de canal cu materiale specific (bioceramică, gutta-percha)

Tratamentul endodontic se aplică în cazul îmbolnăvirii ireversibile a pulpei dentare, respectiv a inflamației acesteia cauzată de microbii care o invadează. Cauzele inflamației sunt reprezentate de caria dentară profundă, leziuni termice și mecanice asupra dinților, traumatisme dentare, fisuri sau fracturi dentare.

Simptomele care indică necesitatea unui astfel de tratament sunt variate și pot fi: sensibilitate accentuată la rece, cald sau presiune, apariția discromiilor ca urmare a necrozei pulpare sau a abceselor, însoțite de tumefacție și durere.

Tratamentul endodontic se efectuează sub anestezie loco-regională și control microscopic, însoțit de control radiologic la final de tratament.

Netratarea endodontică a dintelui va duce în timp la agravarea patologiei, distrucția țesuturilor dure și a țesuturilor de susținere a dinților, având drept rezultat extinderea infecției la nivel osos și, în final, la pierderea dintelui.