Chirurgie

Chirurgia dento-alveolară tratează afecțiunile osoase și ale țesuturilor moi la nivelul aparatului dento maxilar sub anestezie locală, fără a necesita spitalizare post intervențională. Afecțiunile cărora se adresează această ramură a stomatologiei sunt: granuloame periapicale, chisturi maxilare, dinți incluși sau semiincluși, extracții dentare dificile, abcese periosoase cu punct de plecare dentar, tumori benigne, afecțiuni parodontale, augumentari osoase, sinus lift, etc.

Chirurgia oro-maxilo-facială implică intervenții chirurgicale cu o amploare mai mare: fracturi în regiunea oro-maxilo-facială, tumori extinse, diferite infecții, etc. Aceste intervenții chirurgicale se realizează de obicei sub anestezie generală, necesită spitalizare și o supraveghere post chirurgicală atentă.

Procedurile stomatologice din cadrul chirurgiei orale includ:

• Extracția dentară – procedura prin care se îndepărtează din alveola sa un dinte bolnav, care nu poate fi tratat. Pentru această procedură nu este nevoie să se incizeze țesuturile moi adiacente.
• Extracția dentară chirurgicală – este metoda de tratament prin se extrage, prin incizia țesuturilor adiacente (gingie, os), un dinte erupt, erupt parțial sau neerupt.
• Chirurgie în scop protetic (pre sau proprotetică) – se folosesc proceduri chirurgicale cu ajutorul cărora se reface câmpul protetic, astfel încât să se poată realiza o lucrare protetică după vindecarea țesuturilor: alveolectomie, alveoplastie, excizie și repoziționare de țesut, adiție osoasă.
• Expunerea și repoziționarea chirurgicală a unui dinte neerupt.
• Replantarea, repoziționarea și imobilizarea unui dinte luxat.
• Incizia și drenajul unui abces sau chist în cavitatea bucală.
• Frenectomie/ frenoplastie – procedura prin care se excizează frenul buzei.
• Regenararea tisulară ghidată.
• Tratamentul de urgență în fracturile maxilo-mandibulare.
• Conservarea alveolei după extracția unui dinte și regenerarea osoasă ghidată – aceste proceduri cuprind tehnici chirurgicale prin care se obține remodelarea conturului osos în urma defectelor survenite post extracțional, datorită afecțiunilor de tip infecțios sau tumoral, sau datorate unui defect anatomic.

Materialele folosite în regenererările osoase sunt: osul propriu (autogrefa), osul uman recoltat de la alți subiecți (alogrefa), osul animal (xenogrefa) sau osul sintetic (aloplast). Aceste regenerări sunt necesare în vederea inserării de implanturi dentare sau refacerii reliefurilor anatomice cu scop estetic.

• Transplantarea dentară sau a mugurilor dentari.
• Sutura/apozitia de trunchi nervos în cadrul unei intervenții.
• Sinus lift extern sau intern – procedura prin care se ridică podeaua sinusală, astfel încât, după vindecare, în osul maxilar se pot insera implanturi dentare.
• Apicectomie/rezecție apicală – secționarea și extragerea porțiunii apicale a radăcinilor dentare (contaminate bacterian). După astfel de intervenții chirugicale, de obicei, medicul practician recomandă și tratament adițional cu antibiotice și antiinflamatoare, o igienă strictă a zonei respective, precum și monitorizarea procesului de vindecare .