A

Abcesul dentar - este o colecţie purulentă, bine delimitată de ţesuturile din jur, dureroasă. Este însoțit de tumefacția regiunii adiacente și de o stare generală alterată: febră, frisoane, tahicardie, oboseală generală, cefalee. Este o complicație a afecțiunii netratate a pulpei dentare. Tratamentul constă în incizie și drenaj local, iar pe cale generală în antibioterapie. Fără tratament, evoluează în flegmoane ale lojelor de vecinătate.

Abraziunea dentară – este pierderea substanței dure dentare prin masticație sau parafuncții (bruxism, obiceiuri vicioase). Abraziunea dentară mai multe grade, clasificate astfel:

• gradul I (afectează stratul de smalţ);
• gradul II (apar insule de dentină);
• gradul III (apar punţi de unire între insulele de dentină);
• gradul IV (deschiderea camerei pulpare).

Air Flow – dispozitiv folosit în profilaxia dentară, care utilizează apă, aer şi pulbere de bicarbonat de sodiu pentru a îndepărta petele, placa bacteriană şi depozitele moi de pe suprafețele dinţilor. Datorită pulberii uşor abrazive de bicarbonat, se realizează, în acelaşi timp, şi lustruirea suprafeţelor igienizate.

Albire dentară – este un procedeu sigur și eficient utilizat pentru îndepărtarea colorațiilor și pentru modificare culorii naturale a dinților atunci când pacientul își dorește acest lucru.

Aparat ortodontic – Este un aparat confecţionat din acrilat, metal sau combinaţii ale acestora. Aplicat în cavitatea bucală, acesta are rolul de a corecta anomalia dento-maxilară, de a păstra rezultatul obţinut şi de a preveni instalarea recidivei.

Tipuri de aparate ortodontice: aparate mecanice sau active (activatoare), aparate funcţionale (dotate cu planuri înclinate sau pelote, care, la închiderea arcadelor, transformă forţa de contracţie a musculaturii ridicătoare a mandibulei în forţe ortodontice), aparate pasive sau de contenţie (împiedică apariţia unor anomalii dento-maxilare sau previn instalarea recidivei), aparate fixe (Brackets).

B

Boala parodontală – este totalitatea proceselor ce afectează țesuturile parodontale cu rol în susținerea dinților în alveolă. Netratată duce la pierderea prematură a dinților.

C

Caria dentară – este procesul de pierdere a substanței dure dentare prin demineralizarea cauzată de mediul acid.

Contenția – O etapă pasivă de încheiere a tratamentului ortodontic, care urmărește menţinerea rezultatului obţinut şi prevenirea recidivei.

D

Detartraj – Metodă terapeutică, prin care se îndepărtează depozitele de tartru supra şi subgingival de pe dinţi şi de pe lucrări protetice.

Diastema – Spaţiere interdentară de 2-10 mm între cei doi incisivi centrali superiori.

E

Extracție – Intervenţie chirurgicală de necesitate, care constă în îndepărtarea unui dinte bolnav ce provoacă şi întreţine procese patologice locale, regionale şi generale ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare.

F

Fațete dentare – sunt piese protetice, ce se aplică pe suprafața dinților cu scopul de a îmbunătăți culoarea, forma și/sau poziția dintelui. Pot fi directe, realizate din rășini compozite direct pe suprafața dintelui sau indirecte, realizate în laborator din mase ceramice și apoi colate pe suprafața dintelui în cabinet.

Flegmon – inflamație acută sau subacută a țesutului conjunctiv profundsau a țesutuli adipos, cel mai adesea complicație a unui abces netratat.

G

Gingivectomie – intervenție chirurgicală de îndepărtare a țesutului gingivsl cu scop terapeutic – în cazul hipertrofiilor gingivale – sau estetic – în cazul reabilitărilor protetice.

H

Halenă fetidă – Miros neplăcut al respiraţiei; printre cauze se numară igiena bucală deficitară, infecţiile structurilor nazofaringiene şi abcesele pulmonare.

I

Implantul dentar – este un dispozitiv protetic realizat din titan ce se inseră în oasele maxilare cu scopul susținerii de lucrări protetice.

Incrustații – piesă protetică realizată în laborator cu scopul obturării proceselor carioase întinse.

M

Mobilitate dentară – este proprietatea fiziologică a dinților de a se mișca în alvelola dentară.

O

Obturația dentară – Obturaţia dentară este tratamentul de elecție al cariei dentare. El constă în obturarea procesului carios cu materiale fizionomice și rezistente mecanic la procesul de masticație.

Obturații fizionomice – tratatarea procesului carios prin obturarea cavității cu materiale estetice (rășini compozite)

T

Tartrul dentar – este un depozit de săruri minerale depuse pe suprafețele dentare, rezultat prin maturarea plăcii bacteriene persistente pe suprafața dinților.